CAPITOLUL 1.  Happy smiles

            Era o zi frumoasa de vara. Trebuia sa merg cu mama la obisnuita plimbare prin parc. De obicei se intalnea aici cu prietenele sale in timp ce eu ma jucam cu copiii. Dar de data aceea era singura. Cu siguranta ii era dor de tati. Dar nu am stat mult sa ma gandesc la asta. Mi-am indreptat privirea catre locul de joaca sa vad cu cine ma voi distra. De obicei imi petreceam timpul cu copii la intamplare. Dar acea zi avea sa fie una speciala. Imi amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri…

***

           “Copiii de la leagane par rautaciosi si prea murdari… yewww! Cei de la balansoar m-au dat cu capul de leagan saptamana trecuta, iar cel de la nisip… e perfect!”

           Astfel Aria se indrepta in viteza spre baiatelul de la nisip. Dupa ce se opri brusc din alergat printr-un salt care facu praful de la picioarele sale ridice, Aria se prezenta:

-         Buna! Sunt Aria. Vrei sa ne jucam impreuna?

Baietelul fu surprins de aparitia tumultoasa a fetitei, apoi, inspirat de veselia si increderea ei, zambi si-i raspunse:

-         Buna! Sigur ca da. Eu sunt Justin.

           Atunci Aria se aseza pe vine punand coatele pe genunchi si pumnii sub barbie. Acum se priveau unul pe altul cu un zambet pana la urechi. Aria se descalta de sandalute si isi baga piciorusele in nisipul cald miscand din degete vrand parca sa simta mai bine atingerea fina a acestuia. Justin privi la picioarele ei, iar in urechile lui incepu sa rasune un sunet.

-         Imi place cum suna nisipul pus pe tabla. E ca un cantec.

-         Mhm, si mie imi place, zise Aria.

          Cei doi erau de varste apropiate. Justin, un baietel cu parul castaniu deschis si ochii de un caprui auriu, ca doua migdale, avea 6 ani impliniti deja, iar Aria, o fetita slabutica, cu parul pana la umeri, drept, de un castaniu mediu si cu ochii negri, avea doar 5 ani si jumatate. De undeva de la departare, Aria se auzi strigata:

-         Aria, te rog sa nu te murdaresti. Azi nu mergem direct acasa.

            Fetita ii raspunse mamei sale in aceeasi limba.

-         Bine, mami.

       Justin privi la Aria uimit pentru ca nu intelesese nimic din bolboroseala fetitei. Aria a inteles fata nedumerita a lui Justin si ii vorbi in engleza, limba comuna.

-         Ea este mama mea, Christine. E romanca. Iar tatal meu, Elias, e din SUA. De aceea pot vorbi doua limbi, romana si engleza. Ne-am mutat aici in Stanford inainte sa ma nasc eu, datorita jobului lui tati. Acum tati e plecat in Romania. Buni si unchiul Joe au afaceri acolo. S-a dus sa ii ajute. De asta sunt doar cu mami. Tu?

-         Mami e acolo, iar Justin arata spre mama sa, o tanara femeie subtirica cu parul lung si inchis la culoare. Numele ei este Pattie, iar pe tatal meu il cheama Jeremy. Nici el nu e acum aici. Eu sunt canadian. Stiu doar cateva cuvinte in franceza datorita bunicilor mei.

            Acum ca cei doi facusera cunostinta ca la carte, au inceput sa se joace in nisip desenand  fete comice si construind tot felul de santiere, case, castele si bestii imaginare. Pareau sa se distreze de minune impreuna. Parca s-ar fi cunoscut dintotdeauna.

               Aceasta nu era ultima data cand cei doi copii se jucau impreuna. Desi intalnirile zilnice din parc dintre Aria si Justin au mai durat inca o luna, iluzia prieteniei lor avea sa persiste mult timp de acum incolo.

VA URMA…